Un cal maltratat

Daca va intrebati cum arata un cal maltratat, aveti aici cateva imagini.
Ea e Pusa. In februarie m-au sunat de la fundatia Ecvin Protect sa imi spuna ca in loc Sebes, langa Alba Iulia, cineva a anuntat DSV-ul despre un cal parasit ce cutreiera pe strazi. Erau -10 grade afara si ca niciodata eram fara masina. Am luat un microbuz si am ajuns de urgenta in Sebes.

M-am intalnit cu domnul ce a facut reclamatia si mi-a spus cam in ce zona a vazut calul. Am alergat intr-un suflet acolo, dar calul nu era nicaieri. Intreband din om in om and reusit sa ajung pe strada pe care a plecat calul. Dupa aproape 4 km de mers pe jos am vazut in fata unei frumoase vile un cal alb. Nu mai puteam de bucurie! In sfarsit l-am gasit. Insa pe masura ce m-am apropiat de cal, zambetul mi s-a sters de pe fata, iar ochii mi sau umplut de lacrimi. Fotografiile sunt facute exact in momentul in care am vazut-o.

Am stat cu ea cateva ore bune asteptand sa trimita DSV-ul un om care sa semneze procesul verbal de custodie ce ne permitea sa ridicam calutul si sa il ducem intr-un loc sigur. Am asteptat degeaba. Trebuia sa adun cateva declaratii ( minim doua) ale oamenilor ce au vazut calutul cu prin acestea sa ceara DSV-ului sa faca ceva, orice. Apoi sa iau aceste declaratii si sa le duc personalla sediul DSV-ului din Alba. Bineinteles ca nu s-a putut rezolva totul in aceiasi zi, deoarece domnul medic veterinar zonal nu era disponibil.

Proprietarul vilei al carei gazon il pastea iapa a fost foarte cumsecade si a primit-o in curte pana a doua zi. Ba mai mult, i-a adus apa si a scris si o declaratie. Acest domn mi-a spus ca iapa e pe drumuri de mai bine de 3 ani, ca e al unui tigan ce o lasa libera iar cand are nevoie de cal, o prindea si o punea la caruta. Copii din zona, toti colorati, bineinteles, o prindeau si o calareau pana cadea jos.

A doua zi dimineata la prima ora am fost acolo cu remorca de transport cai. Am asteptat mai bine de o ora in frig sa vina domnul doctor veterinar care a coborat din masina cu mainile in buzunar si a semnat declaratia fara sa atinga iapa. Bineinteles ca bietul animal are microcip, dar nici un proprietar nu este inregistrat pe microcipul acela.

Fara prea mult efort am urcat iapa in remorca si am dus-o acasa. Nu am eu conditii ideale, dar macar am avut un acoperis pentru ea si multa mancare buna.

In prima saptamana a mancat non-stop: fan, paie, cereale, fainuri etc. Din pacate are un melanom neoperabil in zona cozii, si o varsta destul de inaintata ( intre 15 si 20 de ani). Dar e un calut minunat, ce adora copiii si are o rabdare imensa.

De 2 luni este pe pasune si se bucura de mancare grasa, apa proaspata si umbra din belsug.

Acum, dupa multe ingrijiri si o groaza de mancare, arata mult mai bine si se simte mult mai bine.